Din pasiune pentru păsări
Conversație de Basm cu Livia Gyongyosi
Livia este birdwatcher și membră Societății Ornitologice Române. Este totodată omul care a deschis uși și ferestre scriitoarelor De Basm către lumea păsărilor și asigurând acuratețea științifică a informațiilor care ajung la copii în proiectul ”Povești în zbor”.
În clasa a VII-a m-am speriat de chimie și am renunțat la planul de a deveni medic veterinar. Așa că acum lucreaz ca om de comunicare. Atâta s-a putut.
Am început să fiu atentă la păsări acum vreo 13 ani și sunt membru al Societăţii Ornitologice Române, Sucursala București, de prin 2015. În timpul liber, particip la activități de monitorizare a păsărilor, organizez mici evenimente legate de birdwatching și ies cât de mult se poate în natură. Cel mai des merg să observ păsări în Parcul Tineretului din București.
Pentru că am crescut cu și din povești, e foarte important pentru mine să pot spune cât mai multor oameni povestea păsărilor din jurul nostru. Sper să le aducă tot atâta bucurie câtă îmi aduc și mie.
1. Dragă Livia, trăim într-un oraș mare, fără multe spații verzi, cu prea multe mașini, prea mult zgomot, prea multe betoane, cu prea multe gunoaie. Alături de noi, miraculos, trăiesc păsări. Ce ne poți spune despre păsările din București, despre cum e viața lor și care sunt lucrurile bune pe care le aduce prezența lor în oraș?
Sunt surprinzător de multe specii de păsări sălbatice pe care le poți vedea în București. Observațiile înregistrate în Ornitodata, aplicația de monitorizare a Societății Ornitologice Române, arată că 238 de specii pot fi văzute pe parcursul anului în parcurile și pe cerul Capitalei. Asta înseamnă cam jumătate din păsările ce pot fi văzute în România.
Sunt atât de multe pentru că orașul și împrejurimile lui oferă mai multe tipuri de habitat: cartierele de blocuri care înlocuiesc stâncăriile, lacuri, stufăriș, câmp și petice de pădure.
Păsările sunt unul dintre cei mai ușor de citit indicatori ai calității aerului și apei. Observarea lor îi ajută pe oamenii de știință să vadă la timp dacă mediul în care trăim este sănătos. Nu doar varietatea speciilor contează, ci și numărul de păsări observate pentru fiecare dintre ele. Care poate fi în scădere sau nu.
Tot păsările ne fac gratuit servicii de dezinsecție. Pentru că multe specii se hrănesc sau își cresc puii cu insecte, țin sub control numărul acestora. De exemplu, i-am putea mulțumi pițigoiului mare că ne scapă de zeci de mii de țânțari pe sezon, fără să ceară plată sau să pulverizeze substanțe otrăvitoare în aer și apă. Dacă nu ar exista păsările, copacii s-ar îmbolnăvi mai repede, și multe alte plante ar fi mâncate de omizi înainte să poată crește.
2. Crezi că este important ca tinerii și copiii să afle mai multe despre aceste păsări? Ce ar aduce bun în viața lor?
Birdwatchingul – observarea păsărilor sălbatice – este o pasiune care te scoate din casă și te ajută să înțelegi mai bine natura. Cunoști oameni foarte diferiți ca pregătire profesională și vârstă, dar cu aceeași pasiune, lucru care te obișnuiește să comunici și să-ți faci prieteni mai ușor.
Învățarea caracterelor de identificare pentru sute de specii și a denumirilor lor științifice antrenează memoria. Observarea în sine a păsărilor, ca să le înțelegi modul de viață, crește atenția la detalii. Este și foarte relaxant să petreci câteva ore în parc sau orice alt loc verde din oraș, atent la sunete, culori, mișcări.
3. Asociația De Basm va lansa în curând proiectul Povești în zbor, iar noi, scriitoarele, am fost fascinate de toate lucrurile pe care le-am aflat de la tine. Crezi că astfel de proiecte pot ajuta copiii să devină mai atenți la lucrurile din jur, să se împrietenească cu natura?
Sigur, pentru că află că există o lume a păsărilor numai bună de explorat.
4. Care ar fi pașii pe care un educator sau un părinte ar putea să îi facă pentru a le deschide copiilor drumul spre lumea păsărilor?
Societatea Ornitologică Română (SOR) are un program care se cheamă Școli Prietenoase cu Natura, care pune la îndemâna profesorilor materiale educative, idei și un calendar de activități pe care aceștia le pot folosi în clasă. Se fac înscrieri în fiecare an în proiect, dar materialele de pe site pot fi găsite și folosite oricând de educatori, învățători sau profesori de biologie pentru o lecție despre viața păsărilor.
Părinții îi pot aduce pe copii la evenimentele de popularizare organizate de SOR: Ziua Păsărilor, Noaptea Privighetorilor etc. Dacă le place subiectul, se pot înscrie ca membri juniori în SOR București sau orice altă sucursală SOR există în orașul lor. Așa pot intra în legătură cu alți copii, adolescenți și adulți pasionați de păsări și pot participa la ateliere și ture interne.
5. Poți să ne împărtășești o poveste interesantă din viața ta de birdwatcher?
Acum vreo 8 ani, în vacanța de Crăciun, mi-am scos nepoții la o tură de birdwatching pe malul Argeșului. Mă gândeam că, fiind micuți la vremea aceea, o să le fie mai ușor să observe rațe și alte păsări de apă, mari și ușor de văzut. În timp ce ne obișnuiam ușor-ușor cu folosirea binoclului, am observat în mijlocul râului, unde se formase o mică insulă de nisip, un juvenil de flamingo. Cam prin dreptul Mall-ului din Pitești.
Cel mai mult m-am bucurat eu, pentru că știam că, la vremea aceea, observațiile pentru flamingo în România erau destul de rare. Evident, mi-am anunțat rapid toți prietenii de birdwatching. Pentru că era frig și copiii voiau să ajungă și la un film cu mașinuțe vorbitoare, n-am mai stat mult pe mal. Am mers la cinema, să vedem cu toții „Cursă nebună” sau așa ceva, lucru de neînțeles pentru orice birdwatcher de pe lumea asta.