Cărţi cu fete puternice pentru fete la fel de puternice
Poveşti pentru fiicele noastre
Pentru că pe 11 octombrie sărbătorim Ziua Internațională a Fetelor, De Basm vă propune câteva poveşti care au în centru personaje feminine puternice.
Louisiana se întoarce acasă; Raymie Nightingale; Beverly, aici și acum de Kate DiCamillo (Ed. Arthur, 12+)
Lousiana nu se dă în lături de la a conduce o mașină pe autostradă pentru a-și salva bunica, nici de la a cânta la o înmormântare pentru a plăti o cameră la motel; Raymie plănuiește să câștige un concurs de frumusețe pentru a-și aduce tatăl înapoi acasă; după moartea câinelui ei, Beverly pleacă de acasă la 14 ani și-și caută o slujbă și-un vis. Trilogia Three Rancheros (Cele trei neînfricate) urmărește, pe rând, aventurile celor trei prietene. Nici una nu are o viață ușoară sau lipsită de probleme, ci dimpotrivă, toate sunt nevoite să facă față unor situații dificile: Raymie a fost abandonată de tată, Louisiana este orfană și crescută de o bunică asupra căreia planează un misterios blestem de familie, iar Beverly are o familie care o neglijează.
Farmecul scriiturii lui DiCamillo constă mai ales într-o simplitate poetică, presărată cu ironie, și un anume fel de-a vedea frumusețea în detalii aparent banale. Dar mai ales în forța vindecătoare a prieteniei, căci toate rezolvările problemelor și dramelor eroinelor vin din micile întâlniri întâmplătoare care le aduc, încetul cu încetul, încredere și înțelegere.
Insula delfinilor albaștri de Scott O’Dell, (Ed. Arthur 7+)
O poveste robinsoniană despre supraviețuire, de data aceasta având în centru o protagonistă. Karana are numai 12 ani când rămâne singură pe insula pe care locuise până atunci împreună cu familia și tribul ei, astfel că este nevoită să învețe supraviețuirea pas cu pas. Timp de 18 ani, cât locuiește în sălbăticie, Karana deprinde nu doar vânătoarea, pescuitul, tehnicile de construcție, ci și grija față de natura la început potrivnică, apoi îmblânzită. Episodul în care decide să nu mai ucidă animale după ce se împrietenește cu o vidră, felul în care începe să-și confecționeze podoabe doar pentru bucuria estetică, toate acestea conturează profilul unei eroine nu doar curajoase, ci și sensibile la frumusețea care o înconjoară.
Coșarul. Povestea unei fete și a monstrului ei de Jonathan Auxier (Ed. Storia Books, 10+)
Anglia secolului al XIX-lea. Pe străduțele aglomerate, străbate în zori vocea unei fete: ,,C-o perie și o găleată, un scrum și o melodie/Un coșar vă aduce o mică bucurie.’’, într-o poveste ce are în centru nedreptățile crude îndurate de copiii orfani, siliți să fie la ananghie, să se cațere și să curețe coșurile caselor pentru Coșarul ,,cel curat’’, Wilkie Crudd, omul ce își tratează supușii cu asprime, îi pedepsește culcându-i pe podeaua rece a pivniței și nu cunoaște milă.
Dar Vrabia Nan, așa cum este poreclită isteața eroină a cărții de către ceilalți, nu l-a știut dintotdeauna pe hornarul fără inimă. Înainte de el, a existat Coșarul cel bun, cel ce-i punea în farfurie ,,supe de povești’’, cel care a învățat-o să citească, o plimba pe umeri, își împărțea pâinea la doi, cedându-i fetiței întotdeauna dumicatul mai mare. Într-o dimineață ce se arată obișnuită, Nan se pomenește singură și așteaptă mult timp întoarcerea Coșarului, de la care îi rămân o pălărie și un bulgăre de funingine. După cinci ani, se resemnează în fața golului pierderii lui, descoperind după o explozie în horn că bulgărele de cenușă pe care îl purta după ea este un golem - o creatură cu menirea de-a o salva și a o proteja, pe nume Charlie.
Prietenia ce leagă cele două suflete atât de plăpânde, refugiate într-o casă părăsită, ne aduce aminte de puterea miraculoasă a unității și de profunzimea adevărului că ,,ne salvăm pe noi, salvându-i pe alții.’’, într-un roman-fantezie cu evenimente care îți vor menține atenția până la ultima frază.
Reginele filosofiei de Rebecca Buxton și Lisa Whiting (Ed. Litera)
Fetele și femeile au fost dintotdeauna nu doar curajoase, creative, generoase, inventive, dar și gânditoare, înțelepte, adică filosoafe. În limba greacă, „filosofie” înseamnă iubire de înțelepciune, iar în cartea „Reginele filosofiei” le poți cunoaște pe câteva dintre gânditoarele de până acum ale acestei lumi. Filosofia are în continuare nevoie de noi, nu doar ca să o înțelegem pe ea, lumea, pe noi înșine, dar este încă loc de idei noi. Cine știe, poate următoarea mare sau mică înțeleaptă are nevoie de această carte pentru a prinde un pic de curaj. Din Antichitate până în prezent, urmărește firul înțelepciunii umane cu ajutorul celor mai inteligente femei! Preferata mea este Hannah Arendt. A ta care este?
Rosie Revere, fetița inginer de Andrea Beaty, ilustrații de David Roberts
(Ed. Pandora M, 3-7 ani)
Rosie nu e genul de fetiță care se joacă cu păpuși sau visează la rochițe sclipitoare. Ea visează în schimb la invenții: de la pălării din brânză care alungă pitonii până la pantaloni cu heliu sau aparate de zburat. Deși are o imaginație debordantă, Rosie se teme de eșec și își ascunde creațiile sub pat – până într-o zi, când vizita neașteptată a stră-strămătușii Rose o ajută să înțeleagă un adevăr esențial: greșelile nu sunt un capăt de drum, ci începutul succesului.
Această carte este o declarație de iubire pentru fetele curioase, inventive și visătoare. Într-o lume în care meseriile tehnice sunt încă dominate de bărbați, Rosie Revere le arată fetelor că locul lor poate fi oriunde își doresc – chiar și într-un atelier de inginerie.
Plină de umor, rime și ilustrații expresive, cartea le oferă părinților ocazia de a deschide discuții importante despre încredere, perseverență și curajul de a încerca din nou. Rosie Revere, fetița inginer este și prima carte tradusă în română care a fost citită în spațiu, la bordul Stației Spațiale Internaționale, de către astronauta NASA Kate Rubins – un simbol perfect al visurilor împlinite.
Pippi Șosețica de Astrid Lindgren, ilustrații de Ingrid Vang Nyman
(Ed. Arthur, 10+)
Nu poți să nu o iubești pe Pippi Șosețica. Pistruiată, cu păr roșcat, codițe rebele și șosete mereu desperecheate, Pippi face toate lucrurile pe dos, dar le face bine. Trăiește singură într-o casă împreună cu calul ei și o maimuță, iar împreună cu prietenii ei buni - Aniko și Tonny - trece prin tot felul de aventuri, care mai de care mai neobișnuite. „Niciodată n-am făcut asta înainte, deci sunt sigură că o să reușesc!”, spune Pippi Șosețica de fiecare data când are de rezolvat sau de depășit o situație. Și de fiecare dată, iese învingătoare din încercările la care e supusă și din încurcăturile în care se bagă cu bună știință, nu doar pentru că are puteri fizice deosebite, ci mai ales pentru că este inventivă, sfidează normele și convențiile, debordează de optimism.
Prin ce este și ce face, Pippi reprezintă un adevărat model pentru fete, împachetat într-o poveste plină de umor, gingășie și originalitate, care vorbește despre independență, libertate, autonomie, nonconformism.
Adulții sunt ciudați, spune chiar Pippi. Ei nu înțeleg joaca. De aceea uneori nu o înțeleg prea bine nici pe Pippi. Copiii, în schimb, o adoră din momentul în care deschid paginile cărții.